Data publicării: 8 august 2026 17:23
Ascensiunea lui Călin Georgescu și menținerea sa în prim-planul vieții publice, pe fondul nemulțumirilor economice și al amplificării discursului naționalist, sunt analizate de Dana Budeanu într-un comentariu pentru Știripesurse.ro.
Aceasta pune sub semnul întrebării imaginea de „salvator” construită în jurul fostului candidat la alegerile prezidențiale și avertizează asupra puterii rețelelor sociale de a propulsa lideri fără experiență politică sau realizări relevante.
Ne apropiem cu pași repezi de împlinirea a doi ani de când pe scena publică autohtonă și-a făcut apariția un nou salvator, un demn voievod calibrat perfect pentru trendul viralizat la nivel global al nationalismului. Din capul locului vreau să vă spun că simpla idee că un om poate salva sau îngropa o țară reprezintă o reducție imbecilă a realității. Maximul care se poate obține de pe urma unui lider este un model pe care să îl imprime societății, doar că la sfârșitul zilei destinul național nu poate reprezenta decât o sumă a destinelor individuale. Ipoteza că noi vom sta pe canapea cu berea în mână așteptând să fim salvați de Călin File din Poveste sau oricine altcineva este o ineptie greu digerabilă.
În același timp, trebuie să constatăm că voievodul conservă este ținut viu pe scena publică din România. Trebuie să recunoaștem că îl ajută și economia rănită de prostiile lui Bolovan care au născut doar frustrare și lipsă de orizont pentru viitorul apropiat. Dacă lucrurile ar fi fost pe un făgaș bun, sunt aproape convinsă că puțini oameni ar mai fi stat să asculte poveștile mistice ale acestui personaj. Dar când în jurul tău vezi numai neterminați care îți explică cum să stingi lumina sau să oprești aerul condiționat în casă pentru a “salva” sistemul energetic național, poveștile cu Mihai Viteazu par chiar frecventabile.
Faptul că Occidentul trebuie să facă față mobocratiei, fără a-și pierde definitiv fundamentele societății moderne, reprezintă o realitate dură pe care trebuie să o confruntăm. Epoca social media a construit instrumentele pentru ca orice avatar să poată fi ridicat pe scena publică. Uitați-vă la vecinii de peste graniță care s-au trezit cu Peter Pan în rol de salvator, un exemplu perfect de cum un popor poate fi sedus și manipulat de o campanie mediatică bine construită. În ziua de azi, liderii politici nu trebuie să aibă în spate un CV sau niște realizări notabile pentru a conduce destinele unei națiuni, este suficient să pompăm bani pentru boti și să slefuim o realitate paralelă care să atace exact frustrările și nemulțumirile poporului.
Revenind pe plaiurile mioritice, țin să vă anunț că destinul final al voievodului este încă incert. Pentru moment, rolul său este să acapareze frustrările poporului terorizat de prostiile Bolovanului. În același timp, până când strategia finală se va contura pentru următoarele alegeri prezidențiale, el trebuie să acopere curentul naționalist ca orice conservă în care s-au investit bani și timp. La cum arată lucrurile prin Occident, este greu de crezut că va ajunge la butoanele puterii, doar o nouă revoluție scăpată de sub control putând să îi ofere această șansă. Oricât de prost am fi conduși, nu văd posibil acest scenariu în care România să devină o anarhie neguvernabilă, a cărei unică soluție să devină voievodul New Age. Numai conceptul de “președinte ales” reprezintă în sine o prostie, oamenii uitând că el a luat puțin peste 2 milioane de voturi în acel prim tur prezidențial. Sunt absolut convins că într-o finală cu Ciolacu în acel 2024 nu ar fi depășit 40% din voturile alegătorilor, adică un scor mai prost decât toți perdantii din turul doi din 2004 până în prezent, cu alte cuvinte, avea șanse să ia un procent mai mare doar decât a luat Vadim Tudor în finala cu Iliescu din 2000.
