Echipele de la La Vuelta au protejat camionetele cu biciclete de 200.000 de euro din cauza furturilor comise de români și bulgari.

Să nu adormi niciodată!

Venind de la Nice cu trenul, primul gând nu e la Turul Spaniei. Mai degrabă, trebuie să n-adormi pe drumul de nici jumătate de ceas care șerpuiește pe malul Mediteranei!

Iar pe la Cap-d’Ail ar trebui să-ți închizi datele mobile! De câte ori n-am uitat…

• Monaco nu face parte din Spațiul Economic European (SEE), astfel că nu beneficiază de roaming gratuit, ca în Uniunea Europeană. Majoritatea operatorilor din România includ Principatul în Zona 2 de tarifare a roamingului internațional, unde se aplică costuri standard ridicate pentru apeluri, SMS-uri și date mobile sau alte opțiuni dedicate.

De la Gare de Monaco, direct la Grimaldi Forum, unde, peste drum de locul în care e găzduită expoziția „Monaco și automobilul, din 1893 până în prezent”, se află centrul de presă.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 20

Cum să „fugi” din cazinou

Trecând prin fața celebrei triplete din Place du Casino, cazinoul monegasc și Hotel și Cafe du Paris, printre Ferrari și Lamborghini, visezi la Tadej Pogacar și Wout van Aert. Și nu mai e mult. Grand Départ pornește lansat direct din cazinou. Nu e singura premieră.

Ceață – sus, plajă – jos

Peisajul e cumva à la Hitchcook. Sus, pe Mont Agel, e ceață și negura anunță câteva picături. Jos, pe cunoscuta plajă Larvotto, protipendada se bucură de soare, 30 de grade Celsius, și de mare (24… 25 de grade Celsius). Un costum de baie în două piese e și 40 de euro.

Dar nu vă speriați de prețuri. Pe aleile de lângă Palatul Princiar se poate mânca decent cu 25-40 de euro, în unele locuri și varianta meniu (entrée, plat, dessert). Iar suvenirurile sunt chiar ieftine.

Ne întoarcem la Grimaldi Forum. Expoziția „Monaco și automobilul, din 1893 până în prezent” are peste 50 de mașini legendare, inclusiv câștigătoare ale Marelui Premiu de Formula 1 și ale Raliului Monte-Carlo. Evenimentul este deschis în perioada 1 iulie – 6 septembrie 2026.

Restaurantul, nu mai e restaurantul!

După ce am ridicat acreditarea de la Oficina Permanente, de pe 10 Av. Princesse Grace, nu departe de locul unde Raluca Sandu, fiica fostului șef al FRF, a deținut un restaurant până de curând, ne-am întors în Portul Hercule, să vedem „paddock”-urile celor 23 de echipe. 18 dintre ele din elita mondială.

• Monaco, 2,02 kmp și circa 38.000 de locuitori; a doua cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume, este un oraș-stat și microstat suveran, pe Riviera Franceză. Are o frontieră terestră de 4,4 kilometri, o coastă de 4,1 kilometri și o lățime între 350 și 1.700 de metri.
• Este un principat reglementat de o monarhie constituțională, cu prințul Albert al II-lea ca șef de stat. Casa de Grimaldi conduce Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297.
• Suveranitatea a fost recunoscută oficial din 1861, Monaco devenind membru cu drepturi depline ONU în 1993.
• În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea este responsabilitatea Franței.
• Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și monegasca, italiana și engleza.
• Aproximativ 30% din populație era alcătuită din milionari, la fel ca orașele Zürich sau Geneva.

O adevărată fortăreață, cartierul general al echipelor era păzit cu arma în mână. Accesul fanilor în zona camioanelor era permis, însă traversarea zonelor pe care rutierii se vor fi aflat în câteva ore era dirijată de poliție, stewarzi și voluntari.

Finalul contratimpului urban de 9,4 kilometri avea să se consume chiar în port, pe Bulevardul Albert I. Pe ruta pe care „aleargă” și bolizii de Formula 1 în Grand Prix-ul de Monaco.

Printre agenți cu câini de urmă am trecut și noi prin paddockuri. I-am văzut pe Mikel Landa, Tadej Pogacar sau Wout van Aert înainte să plece în recunoașterea traseului.

Blindaj, poliție, câini de urmă și aparatură de milioane

Camioanele unde echipele își țin bicicletele, în valoare totală de aproximativ 200.000 de euro per echipă, sunt blindate. În ultimii ani, rețele bine organizate de hoți au vizat „scuderia” scumpă și ușor de transportat (furat).

• Cursiera slovenului Tadej Pogačar e la fel de faimoasă ca însuși asul sloven. Modelul Colnago Y1Rs frameset/ENVE SES 4.5 combină unul dintre cele mai rapide cadre din plutonul profesionist cu un amestec atent selectat de componente standard și upgrade-uri specializate aftermarket. 17.289,41 de lire sterline, adică în jur de 20.000 de euro, dacă ai procura singur piesele, a calculat BikeRadar.

E și firesc ca aceste camioane să fie blindate. „Sunt bande organizate, au dat multe lovituri”. Bulgari, români, olandezi, italieni. „E alarmă de grad 0”, ne-a spus un șef de dispozitiv.

Experții au estimat că în Port Hercule se aflau biciclete și aparatură specializată în valoare totală de 7-8 milioane de euro.

Când e ca Tadej să-ți zboare basca de pe cap!

Din nou, prin ascensorul din gară, drumul cel mai scurt, spre cazinou. Rutierii erau la recunoașterea traseului de contratimp.

La un moment dat, însuși Pogačar a trecut pe lângă noi. Era așa de diferit de ceilalți și avea o viteză atât de mare, deși abia se lansase, încât ne-a zburat basca de pe cap, la propriu.

De altfel, slovenul avea să câștige prima etapă și să fie deja în roșu. Rutierul de la UAE Team Emirates-XRG a fost cel mai rapid în contratimpul urban de 9,4 kilometri disputat pe străzile din Monaco, la el „acasă”, el fiind rezident al Principatului. L-a devansat pe britanicul Ethan Hayter, de la Soudal, cu doar 0,09 secunde. Pe locul al treilea s-a clasat Josh Tarling, de la Ineos, la patru secunde de câștigător.

Prințul, peste tot

Prințul Albert a fost în mijlocul tuturor evenimentelor. A dat startul la contratimp, a tăiat panglica și în fața Palatului Princiar, pentru etapa a doua.

Matthew Brennan (Visma) a câștigat la sprint pe traseul vălurit spre Manosque (214,3 kilometri). Pau Miquel (Bahrain) a terminat al doilea, în vreme de Tadej Pogacar a venit al treilea, însă rămâne cu tricoul roșu, cel al liderului clasamentului general, cu un avantaj de 9 secunde față de urmăritorul Wout van Aert (Visma).

Prețuri la suveniruri

Trecând peste faptul că voluntarii au fost aduși din Spania și aveau probleme să se orienteze prin Monte Carlo, să notăm și câteva prețuri de la Tienda Oficial La Vuelta.

Prețurile pentru îmbrăcămintea și accesoriile oficiale de ciclism variau de la 100 de euro pentru tricoul roșu al liderului la 35 de euro pentru mănuși și 12 pentru șosete. Băscuțele erau 15 euro, șepcile – 25, tricourile – 25-30, brelocurile – 8 etc.