Curtea de Apel București a motivat una dintre cele 11 hotărâri prin care a suspendat actele adoptate de Guvernul demis condus de Ilie Bolojan și contestate de PSD. Este vorba despre HG nr. 570/2026, care stabilea norme de aplicare pentru o serie de măsuri din domeniul ocupării forței de muncă, inclusiv prima de stabilitate pentru tineri, măsuri pentru persoanele vulnerabile și subvenții acordate angajatorilor. Prin Sentința civilă nr. 1355/2026, pronunțată la 3 august, Curtea de Apel București a admis cererea PSD și a suspendat hotărârea până la pronunțarea instanței de fond. Soluția este nedefinitivă, dar executorie de drept, iar eventualul recurs nu suspendă executarea.
Avocatul Viorel Mocanu, din cadrul MP Partners, care a reprezentat PSD în această serie de procese, explică pentru stiripesurse.ro semnificația motivării, de ce instanța a considerat că partidul are dreptul să deschidă un asemenea proces și care sunt problemele de legalitate identificate în cazul HG nr. 570/2026.
Interviu cu avocatul Viorel Mocanu
Reporter: Curtea a suspendat HG 570/2026. Ce înseamnă concret această soluție și ce se întâmplă acum cu hotărârea Guvernului?
Viorel Mocanu: „Curtea a dispus suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 570/2026 până la pronunțarea instanței de fond. Măsura produce efecte imediat: sentința este executorie de drept, iar recursul nu suspendă executarea. Instanța a respins, ca neîntemeiate, toate cele trei apărări procedurale ale Guvernului – privitoare la lipsa de interes, lipsa calității procesuale active și inadmisibilitatea cererii.”
Reporter: Una dintre principalele apărări ale Guvernului a fost că PSD nu este afectat direct de o hotărâre privind ocuparea forței de muncă și că, practic, încearcă să exercite un control general asupra Guvernului. A primit PSD prin această sentință un drept de a contesta orice hotărâre a Executivului?
Viorel Mocanu: „PSD nu a primit un drept general de a contesta orice act al Guvernului. Curtea a reținut că, în această situație concretă, partidul parlamentar – persoană juridică de drept public, cu o misiune publică garantată de Constituție – nu era un simplu spectator: participase la retragerea încrederii Guvernului, iar actele atacate puneau în discuție chiar efectul juridic al acelui vot și limitele exercitării puterii executive după demitere. Exista, așadar, o legătură directă între actele contestate și rolul constituțional propriu al PSD, precum și un interes legitim privind ordinea de drept și democrația constituțională. De aceea, instanța a stabilit că nu era vorba despre o «acțiune populară», astfel cum Guvernul a calificat-o, deschisă oricui, ci despre apărarea în justiție a unei vătămări proprii, convergente cu interesul public.”
Reporter: A fost acesta un proces politic, în sensul că instanța a trebuit să aprecieze dacă măsurile Guvernului erau bune sau rele?
Viorel Mocanu: „Nu am solicitat instanței nicio apreciere politică. Am formulat exclusiv critici de legalitate, întemeiate pe Constituție, pe lege, pe acte publicate în Monitorul Oficial și pe înscrisuri provenite de la instituții ale statului. Discuția juridică nu privește dacă măsurile sunt bune sau rele, ci dacă puteau fi adoptate în acel moment și în acea formă.”
Reporter: Care a fost problema esențială legată de faptul că Guvernul Bolojan fusese deja demis?
Viorel Mocanu: „Guvernul a fost demis la 5 mai 2026, prin retragerea încrederii de către Parlament. De la acea dată, Constituția îi permite să îndeplinească numai actele necesare administrării treburilor publice, iar Codul administrativ îi interzice să promoveze politici noi. Distinct, termenul maxim de 45 de zile pentru exercitarea interimatului funcțiilor ministeriale se împlinise la 10 iunie 2026, calculat de la publicarea decretelor de desemnare. Chiar calculat de la data moțiunii de cenzură, termenul s-ar fi împlinit la 19 iunie. H.G. nr. 570/2026 a fost adoptată la 23 iulie, ulterior ambelor repere. Curtea a apreciat că aceste elemente sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.”
Reporter: Un rol important pare să fi avut și avizul negativ al Consiliului Legislativ. Ce a constatat această instituție?
Viorel Mocanu: „Consiliul Legislativ a avizat negativ proiectul, prin Avizul nr. 688 din 23 iulie 2026, reținând inclusiv că soluțiile propuse reprezintă o politică publică nouă. Guvernul a adoptat actul în aceeași zi. Caracterul consultativ al avizului înseamnă că acesta nu împiedică formal adoptarea actului; nu înseamnă însă că obiecțiile sale de legalitate pot fi ignorate. Instanța a confruntat observațiile Consiliului Legislativ cu forma publicată a hotărârii și a constatat că, față de unele dintre aceste critici, Guvernul «nu a formulat apărări consistente».”
Reporter: Au existat și probleme de legalitate care nu țin de statutul de Guvern demis?
Viorel Mocanu: „Dincolo de problema competenței Guvernului, dosarul cuprinde critici autonome de ierarhie normativă. Consiliul Legislativ a arătat că hotărârea introducea un termen de decădere și o definiție care trebuiau reglementate prin lege, că termenul de 90 de zile prevăzut de hotărâre contrazicea termenul de 60 de zile din Legea nr. 76/2002 și că erau preluate paralel dispoziții legale, contrar normelor de tehnică legislativă. Aceste neconcordanțe se verifică prin compararea directă a textelor și nu pot fi înlăturate prin simpla invocare a utilității măsurii. Instanța a reținut că, față de aceste argumente, Guvernul «nu a formulat apărări consistente».”
Reporter: Pentru suspendarea unui act nu este suficientă însă doar îndoiala asupra legalității. Trebuie să existe și o „pagubă iminentă”. Ce pagubă a identificat instanța aici?
Viorel Mocanu: „Acesta este miezul condiției privind paguba iminentă și motivul pentru care am solicitat suspendarea. Curtea a arătat că aplicarea simultană a termenului de 90 de zile din hotărâre și a celui de 60 de zile din lege putea genera imediat practici administrative divergente privind menținerea primei de stabilitate după schimbarea angajatorului. Termenul de decădere și definiția datei încadrării în muncă puteau conduce la respingerea unor cereri ori la pierderea dreptului, iar plățile efectuate potrivit interpretării contrare puteau deveni ulterior obiectul recuperării. Erau expuși unei insecurități juridice concrete tinerii și persoanele vulnerabile, angajatorii și agențiile teritoriale chemate să aplice regulile.”
„Așadar, un mecanism conceput pentru sprijin putea, din cauza normelor contradictorii, să lase beneficiarii fie fără dreptul acordat, fie obligați să restituie sume deja primite. Nu pentru că instanța ar fi stabilit, în această procedură, că măsura este greșită în conținutul ei, ci pentru că legalitatea adoptării și aplicării sale a fost serios pusă la îndoială.”
Reporter: Guvernul a susținut că HG-ul era necesar pentru aplicarea măsurilor stabilite anterior prin OUG 11/2026. Cum a fost privit argumentul urgenței?
Viorel Mocanu: „Guvernul a invocat necesitatea punerii în aplicare a Ordonanței de urgență nr. 11/2026. Instanța a observat însă că termenul de 30 de zile prevăzut chiar de acea ordonanță, publicată la 9 martie 2026, era demult depășit la 23 iulie, fără ca măsurile să fi fost adoptate în perioada în care Guvernul avea atribuții depline, până la 5 mai. Întârzierea în executarea unei obligații nu poate extinde, prin ea însăși, competența unui Guvern al cărui mandat a încetat.”
Reporter: Poate necesitatea unei măsuri să justifice adoptarea sa chiar dacă există probleme privind competența Guvernului?
Viorel Mocanu: „Instanța a formulat fără echivoc principiul care guvernează cauza: «simpla invocare a utilității și necesității emiterii unui act administrativ normativ nu poate fi suficientă pentru justificarea încălcării dispozițiilor legale care guvernează limitele emiterii acestuia». În termeni simpli, utilitatea unei măsuri nu dispensează autoritatea de obligația de a respecta legea și limitele propriei competențe.”
Reporter: Înseamnă motivarea aceasta că instanța a stabilit deja că HG 570 este nelegală?
Viorel Mocanu: „Țin să fiu foarte clar, pentru că știu cum se citesc aceste hotărâri. Curtea nu a anulat Hotărârea Guvernului nr. 570/2026 și nu a soluționat fondul acțiunii în anulare. A constatat că există o îndoială serioasă asupra legalității actului și o pagubă iminentă, acestea fiind condițiile cerute de lege pentru măsura provizorie a suspendării.”
Reporter: Unde se înscrie acest dosar în seria proceselor deschise de PSD împotriva hotărârilor Guvernului demis?
Viorel Mocanu: „Cauza face parte dintr-o serie de unsprezece cereri de suspendare formulate împotriva unor hotărâri adoptate de Guvern după încetarea mandatului său. Până în prezent, toate cele unsprezece cereri au fost admise, prin hotărâri nedefinitive: șase la 30 iulie și cinci la 3 august. Este un rezultat judiciar, nu o afirmație politică.”
Ce spune efectiv Curtea de Apel despre dreptul PSD de a da Guvernul în judecată
Motivarea Sentinței civile nr. 1355/2026 aduce o precizare importantă în disputa privind calitatea PSD de a contesta hotărârile Guvernului. Instanța califică problema drept una „de noutate” și pornește de la faptul că PSD nu este doar un partid politic, ci un partid politic parlamentar. Curtea amintește că partidele sunt persoane juridice de drept public, îndeplinesc o misiune publică garantată de Constituție, iar Legea contenciosului administrativ permite organismelor sociale să invoce, în anumite condiții, inclusiv un interes legitim public.
Judecătorul a mers însă mai departe și a analizat și existența unui interes propriu al PSD. Invocând Decizia nr. 8/2020 a Înaltei Curți, Curtea de Apel arată că, dacă unei asociații îi poate fi recunoscut interesul privat atunci când există o legătură directă între actul contestat și scopurile sale, „cu atât mai mult” această posibilitate trebuie recunoscută unui partid politic parlamentar în circumstanțele speței. Instanța a considerat că vătămarea invocată privește rolul constituțional al partidului și participarea acestuia la exercitarea democratică a puterii, inclusiv prin mecanismul moțiunii de cenzură. Argumentul Guvernului că acțiunea PSD ar fi o simplă actio popularis a fost astfel respins.
Curtea subliniază însă o legătură concretă cu situația analizată, ceea ce înseamnă că motivarea nu poate fi citită ca instituind automat un drept al oricărui partid de a ataca orice act al Guvernului. Instanța a constatat în această cauză suficiente argumente atât pentru un interes privat, cât și pentru unul legitim public și a respins excepțiile privind lipsa interesului și a calității procesuale active.
De ce a considerat instanța că există o „îndoială serioasă” asupra legalității HG
În etapa suspendării, judecătorul nu stabilește definitiv dacă actul este legal sau nelegal. Curtea arată explicit că analiza trebuie să rămână sumară, fiind suficient ca probele să ofere indicii serioase de natură să răstoarne temporar prezumția de legalitate a actului, fără prejudecarea procesului de anulare.
În cazul HG nr. 570/2026, primul asemenea indiciu a fost situația constituțională a Executivului. Guvernul își pierduse mandatul la 5 mai 2026, odată cu adoptarea moțiunii de cenzură, iar termenul de 45 de zile pentru interimarii desemnați prin decretele publicate la 27 aprilie expirase la 10 iunie. HG 570 a fost adoptată la 23 iulie. Curtea spune explicit că aceste repere sunt de natură să creeze „o îndoială serioasă” asupra legalității hotărârii.
Instanța a analizat sumar și conținutul actului. HG 570 modifica trei reglementări anterioare din domeniul ocupării forței de muncă și instituia cadrul procedural pentru prima de stabilitate destinată unor tineri, modifica primele de mobilitate și relocare, extindea categoriile de beneficiari și schimba subvențiile acordate angajatorilor. Consiliul Legislativ apreciase prin avizul său negativ că aceste intervenții reprezintă o politică publică nouă. Curtea a constatat că, în aceste condiții, critica potrivit cărei Executivul demis ar fi depășit sfera simplei „administrări a treburilor publice” ridică, la rândul său, îndoieli serioase de legalitate.
Un argument important al Guvernului a fost că HG era necesară pentru punerea în aplicare a OUG nr. 11/2026. Curtea a observat însă că ordonanța obliga Ministerul Muncii să modifice actele de aplicare în 30 de zile de la intrarea sa în vigoare, iar termenul fusese „demult depășit” până la 23 iulie, fără ca măsurile să fi fost luate înainte de demiterea Cabinetului, când acesta avea atribuții depline. Instanța a apreciat că modificările pot fi interpretate, în această etapă procesuală, ca politici publice noi.
Termen de 90 de zile în HG, termen de 60 de zile în lege
Motivarea nu se limitează însă la statutul Guvernului demis. Curtea a acordat greutate unor probleme distincte sesizate de Consiliul Legislativ: introducerea prin HG a unui termen de decădere care ar fi trebuit stabilit prin lege, definirea tot prin act inferior legii a „datei încadrării în muncă” și, în special, instituirea unui termen de 90 de zile pentru reîncadrare, deși Legea nr. 76/2002 prevedea unul de 60 de zile.
Instanța notează că Guvernul „nu a formulat apărări consistente” față de aceste critici și concluzionează că și ele contribuie la „îndoiala serioasă” asupra legalității actului.
Contradicția dintre cele două termene a fost decisivă și pentru cea de-a doua condiție necesară suspendării: paguba iminentă. Curtea a apreciat că aplicarea în paralel a termenului de 90 de zile din HG și a celui de 60 de zile din lege putea conduce la practici administrative diferite, la respingerea unor cereri, pierderea unor drepturi sau, invers, la plata unor sume care ar fi putut fi ulterior recuperate de la beneficiari. Tinerii, persoanele vulnerabile, angajatorii și agențiile pentru ocuparea forței de muncă ar fi fost astfel expuși unei „insecurități juridice concrete și imediate”.
Curtea consideră că aceste consecințe nu ar putea fi reparate integral prin simpla anulare ulterioară a HG, deoarece între timp s-ar putea consolida situații juridice și ar putea apărea costuri nerecuperabile. Suspendarea a fost considerată, din acest motiv, singurul instrument capabil să prevină multiplicarea efectelor.
Curtea: Utilitatea nu poate justifica încălcarea limitelor legale
Unul dintre cele mai tranșante pasaje ale motivării privește apărarea Guvernului bazată pe utilitatea socială a măsurilor și necesitatea aplicării lor.
Curtea precizează că instanța de contencios administrativ verifică legalitatea, nu oportunitatea actului, și afirmă că acceptarea argumentului necesității ca justificare pentru depășirea limitelor legale ar pune chiar instanța în conflict cu principiul separației puterilor.
„Simpla invocare a utilității și necesității emiterii unui act administrativ normativ nu poate fi suficientă pentru justificarea încălcării dispozițiilor legale care guvernează limitele emiterii acestuia”, se arată în sentință. În caz contrar, subliniază Curtea, principiul legalității ar deveni inaplicabil.
În final, Curtea de Apel București a respins excepțiile lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și inadmisibilității, a admis cererea PSD și a dispus suspendarea HG nr. 570/2026 până la pronunțarea instanței de fond. Hotărârea este executorie de drept și poate fi atacată cu recurs în termen de cinci zile de la comunicare, recursul nefiind suspensiv de executare.
Soluția nu reprezintă anularea HG nr. 570/2026 și nici o constatare definitivă a nelegalității sale. Procesul de fond este cel în care instanța va trebui să stabilească dacă problemele care, în această etapă, au generat o îndoială serioasă sunt suficiente pentru desființarea actului.
