18 august 2023. Ora 7:05. Un ultim mesaj trimis de pe un pat de spital din Botoșani: „Nu am aer”. Câteva ore mai târziu, Alexandra Ivanov, o tânără mamă în vârstă de 25 de ani, avea să își piardă viața
Astăzi, 18 august 2026, se împlinesc trei ani de la moartea Alexandrei, o tragedie care a marcat profund comunitatea din Botoșani și a readus în atenția publică problemele sistemului medical.
Alexandra Ivanov era mamă a trei copii. În urmă cu trei ani, viața familiei sale s-a schimbat definitiv. A plecat mult prea devreme, lăsând în urmă trei copii care au crescut fără mama lor, dar și o familie și prieteni care continuă să îi poarte amintirea.
La trei ani de la dispariția sa, durerea nu s-a stins. S-a transformat în amintire, în întrebări fără răspuns și în dorul celor care au cunoscut-o.
„Să știi că nu te-am uitat!”
În această zi, una dintre prietenele Alexandrei, Ilinca Vărvăruc, i-a adresat o scrisoare emoționantă. Un mesaj despre dor, despre cei trei copii ai Alexandrei și despre felul în care memoria unui om poate rămâne vie prin oamenii pe care i-a iubit.
„Dragă Alexandra,
Să știi că nu te-am uitat!
Chiar dacă au trecut 3 ani de când ai plecat, amintirea ta e mai vie ca oricând.
Scriu rândurile acestea în timp ce soarele îmi încălzește fața… așa cum și tu luminai pentru cei din jurul tău și le încălzeai inimile în cele mai grele momente.
De fiecare dată când trec pe lângă Maternitate mă opresc să te întreb: «Și, cum ești? Cum e acolo în Rai? Sigur e frumos!»
Asta pentru că simt că ești acolo unde trebuie!
Apoi te rog să ai grijă și de mine, pentru că o mai dau în bară. Iar poza ta mereu îmi zâmbește. E semn că va fi bine până la urmă, nu?
Copiii? Stai liniștită! Sunt bine. Au crescut atât de frumos! Sămânța pe care ai sădit-o în fiecare din ei a dat roade! Sunt veseli, curajoși și plini de viață… ca tine!
Se bucură de toată dragostea din partea celor dragi. Iar Gabi e mereu cu ei, deci sunt în siguranță!
Sigur, nimeni și nimic nu te poate înlocui vreodată. Dar eu știu că tu ești în fiecare îmbrățișare pe care ei o primesc.
Pentru că, nu-i așa? Lumina e peste tot! Iar tu ai adus o părticică de lumină în fiecare.
Nu știu cât mai îngăduie Dumnezeu să mai călătoresc pe aici, prin lume, dar știu sigur că mereu îmi voi aminti de tine: mama cu pruncii în brațe, soția bună și blândă și Omul care a unit inimi pentru a schimba ceva!
Mulțumesc! Sper să ne revedem cândva!”, a scris Ilinca Vărvăruc.
Trei copii care cresc cu amintirea mamei lor
Poate cel mai puternic pasaj al scrisorii este cel dedicat copiilor Alexandrei.
„Au crescut atât de frumos!”, îi transmite prietena sa, asigurând-o că cei trei copii sunt înconjurați de dragoste și că familia are grijă de ei.
Cuvintele vorbesc despre o realitate pe care timpul nu o poate schimba: copiii Alexandrei vor crește, vor merge la școală, își vor construi propriile vieți și vor avea propriile amintiri, însă absența mamei lor va rămâne o parte a poveștii lor.
Pentru cei care au cunoscut-o pe Alexandra, ea nu este doar numele unei tragedii. Este mama care își ținea copiii în brațe, soția, prietena și omul despre care cei apropiați spun că a știut să apropie oamenii și să îi determine să creadă că lucrurile pot fi schimbate.
O tragedie care nu poate fi uitată
Moartea Alexandrei Ivanov a generat, în august 2023, un puternic val de emoție în Botoșani și la nivel național. Cazul său a ridicat întrebări serioase despre modul în care pacienții sunt evaluați și îngrijiți în spitale și despre responsabilitatea personalului medical.
Trei ani mai târziu, aceste întrebări nu pot fi separate de imaginea unei tinere mame care, în dimineața zilei de 18 august 2023, transmitea că nu mai poate respira.
Ora 7:05 a rămas pentru cei care au iubit-o un reper dureros. Un ultim mesaj. Un ultim semn că Alexandra avea nevoie de ajutor.
Astăzi, la trei ani de la moartea ei, Botoșaniul își amintește din nou de Alexandra Ivanov.
Nu doar prin tragedia care i-a curmat viața, ci și prin cei trei copii ai săi, prin oamenii care încă îi rostesc numele și prin amintirea unei femei despre care cei apropiați spun că a adus lumină în viețile celor din jur.
„Să știi că nu te-am uitat!”
Poate că, după trei ani, acestea sunt cele mai simple și, în același timp, cele mai importante cuvinte care îi pot fi adresate Alexandrei.
Pentru că uneori oamenii pleacă, dar ceea ce au lăsat în urmă rămâne.
