A plecat dintr-un sat sărac de pe malul Prutului la doar 12 ani, fără să cunoască limba și fără să aibă prieteni în țara în care ajunsese
Avea însă un vis: să devină luptător profesionist de kickboxing. După 18 ani de muncă și sacrificii, Claudiu Istrate a ajuns unul dintre românii cu rezultate importante în circuitele internaționale de sporturi de contact. Are 61 de victorii la profesioniști, dintre care 34 prin KO, este campion ISKA la categoria grea și finalist K1 World Grand Prix. Acum își dorește mai mult: centura K1 pe care niciun român nu a reușit până acum să o aducă acasă.
Povestea lui Claudiu Istrate este una despre ambiție, disciplină și puterea de a merge mai departe indiferent de locul din care ai pornit.
Originar din Baranca, comuna Hudești, județul Botoșani, Claudiu a plecat din România când avea doar 11-12 ani. Nu pentru că își dorea să lase în urmă satul natal și oamenii dragi, ci pentru că în Italia îl aștepta șansa de a practica sportul pe care îl iubea încă din copilărie.
Tatăl său, aflat deja în Italia, i-a vorbit despre o sală de kickboxing și i-a trimis imagini de acolo. Pentru copilul care urmărea cu fascinație galele K1, propunerea a devenit o oportunitate pe care nu a vrut să o rateze.
A plecat astfel într-o țară străină, fără să știe limba și fără să cunoască pe nimeni. Avea doar 12 ani.
Detaliile despre începuturile sale și declarațiile lui Claudiu Istrate au fost prezentate într-un interviu acordat publicației Adevărul, din care News Moldova a dezvoltat povestea sportivului originar din Botoșani.
Un copil din Baranca, ajuns direct în sala profesioniștilor
În România, în urmă cu aproape două decenii, posibilitățile de a practica kickboxing la nivelul la care își dorea Claudiu erau limitate, mai ales pentru un copil dintr-o comunitate rurală precum Baranca.
„Urmăream tot ce însemna K1 încă din copilărie. Toate galele. Aveam favoriți. Eram fascinat de lumea asta. Era o plăcere să mă uit la kickboxing. Visul meu cel mai mare de când mă știu”, povestește sportivul.
Ajuns în Italia, la Fiume Veneto, Claudiu a intrat aproape imediat în programul de pregătire al sălii.
Nu a avut parte de o perioadă de acomodare prea lungă. Dimpotrivă, antrenorul l-a văzut ca pe un copil extrem de ambițios și l-a pus să se antreneze alături de profesioniști.
„Începutul a fost greu, foarte greu. M-am dus acolo, în Italia, nu știam limba, nu aveam niciun prieten, iar antrenamentele erau foarte grele.”
Pentru Claudiu, aceasta a fost perioada în care a învățat una dintre cele mai importante lecții ale carierei sale: performanța nu vine fără sacrificii.
„M-au bătut băieții, m-au măcelărit ani de zile. Dar am făcut sacrificii ca să răzbesc. Au fost multe sacrificii în sportul ăsta.”
Primul meci, la 12 ani și 10 luni
Debutul în ring a venit la o vârstă la care cei mai mulți copii abia descoperă un sport.
Claudiu avea 12 ani și 10 luni când a intrat pentru prima dată într-o competiție, la Lignano Sabbiadoro, în Italia.
Adversarul său avea 18 ani, era cu un cap mai înalt și cântărea cu aproximativ 10 kilograme mai mult.
Diferența de vârstă și dimensiune nu l-a împiedicat pe copilul din Baranca să obțină victoria.
Mai mult, Claudiu și-a învins adversarul prin KO încă din prima repriză.
A fost începutul unei cariere care avea să-l ducă, după ani de muncă, pe cele mai importante scene ale kickboxingului internațional.
Profesionist la 16 ani, împotriva unui campion european
La numai 16 ani, Claudiu Istrate a făcut pasul către profesioniști.
Debutul a fost unul extrem de dificil. Primul său adversar a fost Aldo Rodriguez Navas, campion european la Muay Thai la acel moment.
Nu a fost o intrare „protejată” în lumea profesioniștilor. Regulile permiteau inclusiv folosirea coatelor și a genunchilor, iar adversarul era un sportiv consacrat.
Pentru Claudiu, însă, aceasta a fost calea pe care și-o alesese.
De-a lungul carierei, botoșăneanul a preferat să lupte împotriva unor adversari puternici, chiar dacă acest lucru a însemnat și înfrângeri.
„Prefer să am înfrângeri cu campioni adevărați decât să câștig fiecare meci cu nonames la festivalul cârnaților”, explica sportivul într-un interviu.
Palmaresul său confirmă această abordare. Printre adversarii învinși de Claudiu Istrate se numără luptători redutabili precum Mahmoud Sattari și Sina Kariminian.
61 de victorii și 34 de KO-uri
După 18 ani de antrenamente și competiții, Claudiu Istrate a ajuns la un palmares impresionant.
61 de victorii la profesioniști, dintre care 34 prin knock-out, reprezintă rezultatul unei cariere construite în mare parte prin muncă și perseverență.
Sportivul are în palmares și titlul de campion ISKA la categoria grea, iar în circuitul K1 este cunoscut sub numele de „Grizzly”.
La 1,87 metri și aproximativ 109 kilograme, Claudiu este unul dintre luptătorii români care au reușit să pătrundă în competițiile de top ale kickboxingului mondial.
Performanța sa cea mai importantă este legată de K1 World Grand Prix din Japonia, unde a ajuns în finala turneului de opt în 2023, 2024 și 2026.
În 2025, o accidentare serioasă l-a ținut departe de competiție. Și-a rupt tendonul la biceps, însă nu a renunțat.
A revenit în ring și și-a continuat drumul spre obiectivul suprem.
„Vreau să câștig titlul în K1 și să aduc centura acasă”
După aproape două decenii petrecute în lumea sporturilor de contact, Claudiu Istrate spune că încă are aceeași foame de performanță.
Doar că acum obiectivul este mai mare decât atunci când era copil.
Familia reprezintă una dintre principalele sale surse de motivație.
„Mă motivează, în primul rând, familia mea. Vă dați seama, eu sunt un stâlp în familia mea și nu mă refer la mine și la soția mea doar, ci și la mine și părinții mei. Ei trăiesc visul ăsta cu mine, împreună.”
Luptătorul vorbește și despre credința sa, despre care spune că îl însoțește înaintea fiecărei competiții.
Dar, mai presus de toate, rămâne dorința de a câștiga.
„La mine este și foamea asta de glorie, pe care încă o am. De fapt, o am mai mult decât o aveam la 12 ani.”
Iar visul este unul pe care nu îl ascunde:
„Știu sigur că, la un moment dat, voi lua titlul în K1. Vreau să-l câștig și să aduc centura acasă. Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în sportul ăsta în România.”
Nu și-a uitat satul natal
Deși trăiește de aproape două decenii în Italia și a ajuns să lupte în Japonia, Claudiu Istrate nu a uitat de unde a plecat.
Revine în Baranca ori de câte ori are ocazia și spune că își amintește permanent de copilul care a plecat din sat la 12 ani pentru a-și urma visul.
Pentru comunitatea din care provine, parcursul său este cu atât mai important cu cât demonstrează că performanța poate porni și din cele mai puțin favorizate locuri.
Baranca nu i-a oferit infrastructura sportivă și oportunitățile pe care le-ar fi avut un copil dintr-un mare oraș. I-a oferit însă ceva ce avea să conteze enorm: dorința de a pleca în lume și de a încerca.
„De la Baranca să ajungi în K1 World Grand Prix de la Tokyo”
Claudiu Istrate nu spune că tinerii ar trebui să-i urmeze neapărat drumul. Știe cât de dur este sportul pe care l-a ales și cât de multe sacrificii presupune.
Consideră însă că propria poveste poate deveni o sursă de inspirație pentru copiii care provin din comunități sărace sau izolate.
„Cred că sunt un exemplu pentru tinerii din ziua de astăzi. Nu neapărat să-mi urmeze mie drumul, pentru că ceea ce-am făcut eu este foarte greu. Este cel mai greu sport din lume și nu-l recomand așa pentru oricine altcineva, pentru că eu știu ce-am făcut în 18 ani și cât am dus pe spatele meu. Dar eu pot fi un exemplu motivațional.”
Apoi rezumă, în câteva cuvinte, întreaga călătorie:
„Să fii un copil din Baranca, sărac, amărât, și să pleci în străinătate la o vârstă fragedă și să lupți pentru visul tău… De la Baranca să ajungi în K1 World Grand Prix de la Tokyo, eu zic că este o motivație pentru tineri.”
Pentru Claudiu Istrate, povestea nu s-a încheiat.
Copilul plecat dintr-un sat de pe malul Prutului a ajuns la porțile celei mai mari performanțe din cariera sa. Mai are un singur obiectiv major de îndeplinit: să câștige centura K1 World Grand Prix și să o aducă în România.
Iar până atunci, „Grizzly” continuă să se antreneze și să lupte, cu aceeași determinare pe care o avea în urmă cu aproape 18 ani, când a intrat pentru prima dată într-o sală de kickboxing din Italia.
